GEO GALETARU

Lucrurile sunt inventate 

Sunt așa până când trece și el, nu ne separăm.

Lucrurile sunt inventate: inventăm case și

paradigme cu o grimasă indestructibilă pe chip.

Dar este al nostru? Stăm la aceeași masă,

ne ucidem cu aceeași tandrețe de duminică?

Pur și simplu, gargariseală decodată în

locuri și gesturi care nu ne mai modelează, nu

ne mai ascultă.

Singurătatea este un aer mai simplu.

Chipuri și vocale

Pentru tot ce s-a întâmplat și

locul e șters, aidoma rolului avut

de congregația fierului. Fierbinte

ca această utilitate

vestimentară. Chipuri și vocale,

chipuri ale unei expuneri curajoase,

jos, lângă textul meu abandonat.

Apoteoze ciclice, vom inventa

o viață care nu se vede.

Eu încerc să spun ceva

Spectrele, de aceea va fi această luminiscență

tardivă. Suntem buni, escrocăm fără

pudoare, până aici se poate și nu știm

sterilitatea grilei. Am fost chemați să

jucăm un rol, ei și? Vi se pare corect?

Vi se pare o vivisecție la locul ei? Cât

adevăr și când aruncăm oprobiul asupra acestui

cerc vicios? Dar asta e o problemă reală,

inhalăm realitatea și realitatea e o expectorație

dincolo de lucruri, în interiorul unei

onomatopei serioase. Va veni lumea la noi,

în noi, sau cum? Verticalități drăgălașe,

acești omuleți cu saci subțiri în spinare, unde

ne-a invitat melancolia. Eu încerc

să spun ceva, sunt tot aici, pedeapsa

nu e ușoară, dar încă nu simt

strălucirea ta de aproape. Poate în

creierele goale ajunge liniștea? Vedem

cum cineva se salvează și cineva urăște.

Oare nu e totuna? Am întrebat, nici tu

nu ai răspuns încă.

Numai în pauze

Am fost perturbat, am înțeles că

ei trec, dar nu în acest interval. El spune:

un viitor e la mijloc și perfect asigurat,

perfect asimetric din partea care nu se vede.

El simbolizează ceva, el construiește

viciul în simbioza sa: vor fi schimbări,

dar nu pe cât se prevede, contractele vin

mai târziu.

De ce se teme el, originea e singulară,

mașinile parchează și omul mulțumește

pentru tot. Aproape același plan,

o simulare care comprimă aparențele.

Se duc și iarăși sunt spirale

ca niște onomatopei de circumstanță.

Un moment și noi considerăm o superioritate tristă,

cu nori și atavisme ca în marile ambianțe.

Sau cinic. Sau fără entuziasmul tău de prisos.

Gândirea de la margine, se poate și așa,

dar numai în pauze, când nu așteptăm nimic.

Către ceea ce este

Aducem

așa cum am spus

și

un pahar se lovește,

până aici cicatricile tac.

Dispunem fără simplități abstracte,

asta e,

supunerea se realizează în iarnă

și altfel sunt emoțiile, descrierile

exacte.

Dar nu avem nevoie,

lovitura se simte în ape, de sus,

un vertij colorat.

Am inventat, am văzut anticiparea,

căutăm explicații și

conturul ne părăsește.

Vigilența se măsoară, dar

nu contează. Locul se duce

către ceea ce este.

Da

Da, să începem,

el apasă încet, aduce descrieri în

pauzele imaculate: un cerc și

dispersările de ieri. De atunci?

Ceea ce se produce e atât,

nu în argint sau calcar stă patosul dimineții,

oricât am încerca, oricât de partea cealaltă.

Pentru retrageri avem o mână de semințe,

o mână puternică ar însemna ceva,

să celebrăm destinul translucid.

Sau negru, fără foc și limite,

așa credeam în timpurile care nu se vindecă.

Da, vom răspunde mai rar

și nu vom urî cicatricile.

Va fi cum a fost

Am ajuns

și cândva va fi cum a fost,

dar nu începeți, nu începeți.

Oricum acolo e un experiment,

și visul, trecerile în penumbre

subțiri, cineva e acasă.

Un pas mai departe

și riscul de-a fi printre ei,

nevăzuți, nenumiți. Doar ei.

Un corp se va umple de umbre

și cândva va fi cum a fost,

dar nu începeți, oh, nu începeți.

Geo Galetaru (Gheorghe Galetar, n. 8 septembrie 1947, Cenad, Timiș): Este absolvent al Şcolii Generale din comuna Cenad, al Liceului Teoretic din Sânnicolau Mare și al Facultății de Filologie din cadrul Universității din Timișoara (secția română-franceză, absolvită în 1972). Este profesor de limba franceză la Şcoala Gimnazială din Dudeştii Noi, jud.Timiş (din 1992 și până în prezent). Geo Galetaru a debutat în anul 1969 în România literară (debut girat de scriitorul Ion Caraion). Debut editorial: în volumul colectiv “Popas între poeţii tineri”, îngrijit de Victor Felea, publicat la editura Dacia din Cluj-Napoca în anul 1974. A colaborat cu numeroase publicații literare: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Viaţa Românească, Orizont, Familia, Tomis, Orient Latin, Poesis, Ardealul literar şi artistic, Semenicul, Reflex, Sud, Semne, Paralela 45, Anotimpuri literare, Banat, Actualitatea literară, Conta, Convorbiri literare, Arca, Discobolul, Spaţii culturale, Citadela, Algoritm literar, Caiete Silvane, Revista Nouă, Onyx, Alternanţe. Geo Galetaru este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad (din 2011).

Premii literare:

Premiul Festivalului de poezie “Lucian Blaga” şi al Casei de cultură „Lucian Blaga” din Sebeş (1994)

Premiul Bibliotecii Judeţene Alba la Festivalul internaţional „Lucian Blaga” (2004)

Premiul revistei „Sud” la Concursul Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu” (secţiunea Proză, Buzău, 2005)

Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad, pentru volumul de poezii ”Calea spre lume” (editura Eurostampa, Timişoara, 2013)

Premiul I la Concursul de poezii pentru copii „Timtim-Timmy” (2014)

Premiul „Mircea Micu” (constând în publicarea volumului de versuri „Cei ce se întorc spre seară” la Festivalul Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu”, 2014)

Volume publicate:

Inefabila ninsoare (poezii, editura Facla, Timişoara, 1981)

Alfabetul mirării (poezii pentru copii, editura Facla, Timişoara, 1987)

Vară de crini (poezii, editura Mirton, Timişoara, 1997)

Înduplecarea nopţii (poezii, editura Mirton, Timişoara, 1998)

Steaua ta, copilărie (poezii pentru copii, editura Mirton, Timişoara, 1999)

Epifanii pentru Daniel (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2003)

Alte epifanii pentru Daniel (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2007)

Cântec pentru somn şi drum (poezii pentru copii, editura Eubeea, Timişoara, 2008)

Voci din penumbră (proză scurtă, editura Marineasa,Timişoara, 2008)
Lacrima seninului (poezii pentru copii, editura Eubeea, Timişoara, 2009)

Colivia de aur (roman, editura Eubeea, Timişoara, 2009)

Lecţia despre îngeri (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2010)

Vară de crini (poezii, ediţie revăzută, editura Eubeea, Timişoara, 2010)

Utopia umbrei (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2010)

Bucuria şi singurătatea (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2011)

O poveste şi-o culoare (poezii pentru copii, editura Eubeea,Timişoara, 2011)

Dincolo de nerostire (poezii, editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011)

Calea spre lume (poezii, editura Eurostampa, Timişoara, 2012)

Apele nopţii spre dimineaţă (poezii, editura Eubeea, Timişoara, 2012)

Câte-n lună şi în stele (poezii pentru copii, editura Eurostampa, Timişoara, 2013)

Memoria fulgerului (poezii, editura Eurostampa, Timişoara, 2013)

Întâmplările simple (poezii, editura Eurostampa, Timişoara, 2014)

Hai să ne jucăm de-a rima! (poezii pentru copii, editura Eurostampa, Timişoara, 2014)

Umbra şi timpul (roman, editura Eurostampa, Timişoara, 2014)

Mesagerul obscur (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2015)

Fericirea ca o dimineață ploioasă (poezii, editura Limes, Florești, 2016)

Linia de sosire (poezii, editura TIM, Reșița, 2016)

Livada fermecată (antologie de poezii pentru copii, editura Zorio, București, 2016)

Lumea abia mărturisită (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2016)

Alfabetul de piatră (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)

Amnezia (roman, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)

Eu și piticul cu tichie albastră (poezii și povestiri pentru copii, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)

Iarna cireșelor amare (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2017)

Fotografia unei duminici amânate (poezii, editura Eurostampa, Timișoara, 2018)

Copyright © 2018 Geo Galetaru (Gheorghe Galetar)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.