OVIDIU RAUL VASILIU

Amfora din Cucuteni

(in memoriam Cuv. Iustin Pârvu)

Eram sub boltă... Lumea însetară...
Actorii goi se păcăleau pe scene,
Când te-am văzut pe tine, cucutene,
Din sanctuar urcând cu o comoară.

Ne amăgeau cortinele vălene,
Când ai ieşit cu amfora afară
Să plouă-n ea, precum odinioară,
În vremea răstignirii pământene!...

Când a-nceput să plouă iar cu stele
Şi-n amforă tot cerul încăpură,
Eu crucea o roteam pe tastatură...

Bisericile se roteau şi ele...
Iar stelele s-au căţărat pe case,
Până târziu, când bolta se crăpase.

Un frate care tace

Escorta mea-i un frate care tace.
Din umbră spre ieșire el mă mișcă
Iar un bătrân, cu un acord de pace,
În mintea lui învârte o morișcă

Un frate care tace și mă poartă
Eu însumi sunt, cel fără de carcasă,
Iar un bătrân din mintea mea mă ceartă
Și mă întreabă când mă-ntorc acasă..

De câte ori, cu jind, racheta mea
Trimite mingea dincolo de tușă,
Aievea-l văd, ca pe-un nebun sadea,
Pe frate-meu cum iese pe o ușă.

Trandafirul negru

Se moare atît de uşor şi-aşa se mai pleacă!..
Sînt unii pe-aici care scot bezna din fire.
Eu merg înainte și-mi port inima-n geacă -
Curînd o să plece și ea şi-o să se mire.

Ce linişte şuie, cînd vezi focul din vatră!
Ieșit din pământ, pare roş cît să ajungă.
Se moare uşor. Unii văd viaţă în piatră,
Iar calea pe care purced e tot mai lungă.

Sînt unii nebuni care rîd la şezătoare.
Iubito, cum stai şi-l admiri colo-n grădină,
De-o fi înflorit doar în roş, fie-n uitare!
Iar de-i înflorit şi-n adînc, fie-i deplină.

Noaptea Anului Nou

Revine dar Anul cel Nou, mai moare vreunul
Când roata, ce-ntoarcă-se iar, nu-l mai cunoaşte...
Ni-i sângele roşu aprins, roşu-i Crăciunul,
Dar parcă ne prinde mai mult noaptea de Paşte..

În valea aceasta avem viaţă-n neştire,
Dar iată că-n urmă rămân numai carcase..
Vin zâmbete de nicăieri, vin să se mire,
Iar vinul ce curge-n pământ intră în oase..

În noaptea Anului Nou stau la hotară..
Petrecerea curge-ndărăt, curge 'nainte -
Sunt timpuri ce nu se petrec, timpuri de ceară,
Sau toate respiră un timp fără veşmimte.

Ovidiu Raul Vasiliu (n. 5 septembrie 1975, Iași): Licențiat și absolvent de master al Facultății de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloae”, din Iași. A publicat poezie în revistele literare: Timpul (Revistă Culturală, Iași), Zona Literară (Revistă de Cultură și Atitudine, Iași) și Feed back (Revistă de experiment literar, Iași). A debutat în anul 2010 cu volumul de poezie Treizeci și cinci, publicat la editura PIM din Iași, volum apărut sub egida Asociației „Universul Prieteniei”. În 2013 a fot distins cu Marele Premiu al Concursului Național de Poezie “Strada Mare”, organizat de scriitorul Ovidiu Bufnilă.

A publicat in antologia:

Innuendo (antologie a Cenaclului “Junimea Nouă”,  editura Junimea, Iași, 2011)

Volume de autor:

Treizeci și cinci (poezie, editura PIM, Iași, volum apărut sub egida Asociației „Universul Prieteniei”, 2010)

Iluzii mișcătoare (poezie, editura PIM, Iași, volum apărut sub egida Asociației „Universul Prieteniei”, 2011)

Nebunul Indian (poezie, editura Adenium, Iași, 2014)

Pagina Facebook de autor: Nebunul indian

Copyright © 2017 Ovidiu Raul Vasiliu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.