TINCUȚA SAVA BORȘAN

În voal de zăpadă

M-aleargă pustiul și-mi biciuie pașii
Frunzele verzi cad mult prea devreme,
Copacii îmi țin urma să nu vină vrăjmașii
Să-mi fure sângele înainte de vreme.

Plouă în mine și vântul mă ceartă
Trunchiul mi-e gol și rodul îmi plânge,
Brumele-n târguri vor să mă-mpartă
O ultimă iarnă înăuntrul îmi ninge.

În voal de zăpadă mi-e-mbrăcat trupul
Fulgii de nea m-au făcut crăiasă,
Pe arcușuri dulci, îngerii îmi duc anotimpul
În Rai, departe de ura lumii tăioasă.

Pământul a-nceput să-și piardă părul

Doamne! A început pământul să chelească
Aerul s-a oțețit, în vene-i curge doar pelin,
Numai vrea om cu om să se-ntâlnească
Azi, ciutura fântânii se umple cu venin.

Sângele în lut numai vrea să curgă
S-au uscat mormintele fără flori și lacrimi
Pe umărul crucii, n-are cine să mai plângă,
Morților le intră-n duh tot mai multe patimi.

Plânge Doamne verdele, nimeni numai asudă
Nestăpâniții nori într-una ne dau semne,
Ne închidem ochii, gândul nu vrea s-audă,
Cum geme carnea sub covor pustiu de toamne.

Nici ploile Doamne nu vor să mai grăiască
Cerul nu mai lăcrimează de prea multa fală,
Încheietura lumii începe să plesnească
De unii singuri ne dezomenim zală cu zală.

Doamne! A început pământul să chelească
Ține-ne la sân, când lumea va fi să se sfârșească.

Mamă, fiul tău și-aduce aminte

Îmi aduc aminte mamă,
Boala rău te măcina...
Nu făceai din asta dramă
Si durerea, te-nflorea.

Îmi aduc aminte mamă,
Ne spuneai că te vei duce...
Îngeri auzeai cum cheamă,
Al tău suflet alb si dulce.

Îmi aduc aminte mamă,
Cum la sfinți tu te rugai,
Când vei trece a vieții vamă,
Să te ducă, sus în Rai.

Îmi aduc aminte acum
Amintirile nu pier,
Noi vedeam capăt de drum
Tu vedeai, cărări spre cer.

Îmi aduc aminte mamă,
Cum te-ai stins în acea seară,
Ai cerut sfânta icoană
Să-ți fie noaptea ușoară.

Îmi aduc aminte mamă,
Pe toți ne-ai binecuvântat,
Fără a băga de seamă,
Cu doi îngeri ai plecat.

Astăzi când mi-aduc aminte
Câtă dragoste-ai avut
Lăcrimez printre morminte,
Conștient, că-s și eu lut.

Dar așa e legea firii      
Timpului plătim tribut
Pun pe groapă trandafirii,
Și pe cruce, te sărut.

Tincuța Sava Borșan (n. 21 decembrie 1976, Liești, Galați): Sunt la cea de-a doua tinerețe și mă mai caut încă pe mine, poezia fiindu-mi o prietenă. Să sciu poezie a fost pasiunea mea încă de mică și chiar dacă am părăsit-o cândva, Ea de vreo doi ani m-a căutat, semn că legăturile adevărate nu mor niciodată. Versurilor mele le-am dat viață prin editarea lor la o editură din județul Brăila, iar recent am participat la alcătuirea unei antologii de poezie alături de mulți oameni frumoși, sub coordonarea doamnei Corina Mihaela Soare. Nu știu care este drumul meu în lumea aceasta a poeziei, tot ce știu e că scriu și voi scrie mereu din inimă. Iubesc omenia, modestia și simplitatea, sunt încă o copilă care crede într-o lume mai bună, chiar dacă libertatea mileniului trei ajunge de multe ori parcă deasupra limitei. Tot ce îmi doresc, îmi doresc ca orice om din lumea asta să fie iubit, îmi doresc ca cititorii mei, care îmi sunt prieteni buni de suflet, să ducă o viață frumoasă și să se bucure de oaza fiecărei zile, să avem toți sănătate și să ne bucurăm împreună de bogăția pământului lăsată de Dumnezeu. Cu drag pentru cei dragi, Tincuța Sava Borșan! 

Copyright © 2017 Tincuța Sava Borșan

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.